|
In zilele cu ploaie (binecuvantate), si o vreme dupa, la limita terenului trece un mic parau intr-o viroaga destul de adanca si plina de verdeata. Este un loc racoros si adapostit, romantic si plin de noroi in jurul albiei. Aici ne-am gandit sa facem o amenajare in forma unei cascade, urmand ca mai tarziu sa vedem ce facem cu ea. Principala dificultate nu este solul pietros pe alocuri ci invazia neintarziata a dubiilor despre folosul acestei intreprinderi, de aceea trebuie lucrat repede. Am degajat de crengi si de frunze, am scos niste pietre si am netezit albia exact in clipa cand scepticismul urban s-a instalat si am inceput sa ne pozam cu firava lucrare, inainte de aperoul ce preceda masa.
|
